Am primit una dintre cele mai interesante carti de bucate: Ainsley Harriott – Mancaruri rapide cu grasimi putine – 80 de retete de-ti lasa gura apa. Mi-au placut mai multe lucruri la cartea asta, in primul rand faptul ca fiecare reteta are o parte de info nutritional, unde sunt incluse caloriile, grasimile, zaharul etc si in al doilea rand pentru ca are multe poze, care poze fac din carte una ce-ti lasa gura apa.

Stiu, sunt mai rau decat Luca, pe care nu il faci sa tina o carte in mana decat daca are poze cu Winnie sau e un catalog de Cora, Metro etc, doldora de poze. Dar asta e adevarul: o carte cu multe poze, in care vezi boaba de piper cum se asaza perfect pe frunza de salata, are mai multe sanse in ochii mei sa devina o carte de bucate de capatai pentru mine.

Reteta pe care am ales-o ca sa va prezint aceasta carte este cea e frigarui lipicioase de pui, marinate cu usturoi, sos Tabasco, mustar, sos Worcestershire, miere si ketchup… o combinatie excelenta, cu atat mai valoroasa cu cat lasati carnea la marinat peste noapte. De grill nu dispunem pe motiv de stat la bloc si pe motiv de vreme urata si rece, asa ca le-am facut la cuptor. In rest, am respectat reteta intocmai si am asortat-o cu o salata excelenta, cu dressing de susan si mac, salata castigatoare la concursul Knorr de anul trecut.

La fel ca si la Dictatura gastronomica, puteti comanda aceasta carte prin intermediul blogului cu o reducerere de 10% din pretul initial de 59 lei, daca trimiteti un mail cu datele pentru comanda la:

Ca si la celelalte retete menite sa va prezinte cartile mele de bucate, am sa las autorul, in cazul nostru pe Ainsley Harriott sa va povesteasca reteta, in timp ce eu va ajut cu pozele cu ingredientele, cele din timpul prepararii si bineinteles, cele cu rezultatul final.

No, spor la gatit sa aveti, ca toate retetele din cartea asta merita incercate, mai ales daca aveti acces la toate ingredientele (cum ar fi graul bulgur, pe care nu il gasesc nici cu slujbe).

Mi-a fost pofta de crema de legume, asa cum am mancat la Restaurantul Petit. Nu stiu daca e de vina bucataria restaurantului sau mainile pricepute ale bucatarilor, dar crema de la Petit e cea mai buna pe care am mancat-o in toata viata mea de creme de legume, cum ar spune prietena mea Lucia.

Am facut o crema cu toate legumele pe care le-am avut in camara si cu niste super crutoane. Trebuia musai sa impart cu voi reteta, asa cum am facut-o eu, cat mai natural cu putinta, doar legume si un strop sare si piper, ca sa ii pot da si lui Luca.

Ingrediente pentru circa 6 portii:
- 2 cepe albe mici
- 500 gr cartofi albi
- 4 morcovi mari
- 2 ardei grasi (pe care i-am uitat in poze)
- o telina mica
- o gulie
- 3-4 fire de patrunjel
- 1 pastarnac mare
- 4 linguri de ulei

Curatam ceapa (ne straduim sa nu plangem) si o taiem fideluta sau marunt, cum preferati. Incingem intr-o oala mare uleiul si calim putin ceapa, pana devine aurie. Adaugam apoi si celelalte legume, curatate si taiate marunt si punem apa cat sa treca de o palma peste legume, saram dupa gust, punem capacul si lasam supa sa fiarba, cca 45 de minute, la foc mic, pana cand toate legumele sunt fierte.

Le testati cu furculita, pe fiecare in parte, dar daca morcovii si cartofii sunt fierti, cu siguranta e gata supa. Strecuram legumele si pastram zeama. Dam legumele prin blender, impreuna cu putina supa. Trebuie sa obtinem o pasta, pe care o subtiem din aproape in aproape, punand cate putina supa de legume, pana cand ajungem la consistenta dorita pentru crema noastra de legume. O punem din nou pe foc, sa mai dea un clocot si o potrivim de sare si piper. Puteti trece crema printr-o sita, ca sa eliminam eventualele bucatele sau fibre ramase de la legume.

Pentru crutoane folosim paine toast, pe care o taiem in bucati cat mai mici. Asezam bucatile intr-o tava teflonata, le stropim bine cu ulei de masline si le condimentam cu sare, piper si ierburi aromatice. Eu am folosit un amestec de ierburi de Provence si sare aromata.

Nu va fie teama sa va manjiti putin pe manute si sa amestecati viguros crutoanele. O data amestecate, astfel incat sa fie toate date prin ulei de masline si condimente, le dam la cuptorul incis, la foc mediu, 15 minute, amestecandu-le bine la fiecare 5 minute.

Tips & tricks: O idee foarte buna, daca faceti crema cu blenderul de mana, e sa asezati legumele intr-o sita, deasupra oalei si acolo sa le pisati cu blenderul, pentru ca astfel supa va iesi mult mai cremoasa.

Am servit crema de legume cu multe crutoane (care au iesit dementiale) iar lui Luca i-am oprit o portie fara sare, din care a mancat de ne-am speriat de el! Apropo, lui nu i-am pus crutoane in crema, ci putin iaurt si fidelute de casa, facute de Buni.

Din crema mea nu va pot servi, pentru ca 1 la mana sunt departe de voi si 2 la mana nu mai este, insa pentru o crema delioasa, daca sunteti din Bucuresti, puteti merge la Petit sau poate veni Petit la voi ajunge numai sa dati un telefon

Vine, vine, primavera, se asterne-n toata tara… NOT! Dupa vremea de afara e mai degraba sfarsit de decembrie decat mijloc de martie, dar vorba “cuiva”, “zilele insorite nu sunt departe”. Ca sa simt ca vine primavera am cumparat zilele astea o tona de legume pe care am de gand sa le gatesc in fel si chip, poate fortam vremea sa se schimbe. Daca retetele nu ajuta soarele sa iasa, macar sa fim cu inima impacata ca am mancat sanatos.

Ingrediente:
- 200 gr de orez pentru risotto (Arborio, Carnaroli, Vialone)
- 800 ml supa de legume sau supa de pui (strecurata, ne trebuie numa zeama)
- 2 dovlecei medii
- o vanata medie sau ½ dintr-o vanata mare
- 200 gr amestec de morcovi + mazare congelate (sau 1 morocv mare si o mana buna de mazare, oparite putin inainte de folosire)
- o ceapa mica alba, taiata marunt
- o legatura de ceapa verde tocata (cu cat e ceapa mai subtire, cu atat mai bine)
- sare si piper pentru asezonat
- 3-4 linguri de ulei de masline

Incingem intr-o tigaie uleiul si punem la calit legumele, in ordinea numerelor de pe tricou: ceapa alba, dovlecelul si vanata, taiate cubulete. Le amestecam bine si le lasam sa se caleasca impreuna cateva minute, sa zicem vreo 5. Le saram si piperam dupa gust. Punem apoi si orezul in tigaie si il calim impreuna cu legumele 2-3 minute. Atentie mare aici, orezul se rumeneste repede… Teo stie! …ca doar jucandu-se cu Luca era sa il arda de tot…

Apoi adaugam supa de legume, amestecam bine si lasam sa fiarba la foc mic, pana cand orezul este fiert si supa a scazut aproape de tot. Dureaza undeva la 15 minute. La final punem morcovii, mazarea, ceapa verde si potrivim din nou de sare si piper. Lasam risotto sa mai dea un clocot, pana se inmoaie si mazarea, inca 5 minute.

Si uite asa, in circa o jumatate de ora aveti o masa completa, super buna si super sanatoasa. Daca vreti sa fie de post, folositi o supa simpla de legume in locul celei de pui: fierbeti in apa cu sare 2-3 morcovi, o gulie, o jumatate de telina, cateva fire de patrunjel si un pastranac.

Pofta mare sa aveti! Daca nu tineti post, puteti gratari un piept de pui sau o pulpa dezosata langa “orezul primaveratic”, n-o sa va para rau!

De ce i-am spus reteta clasica de friptura de miel? Pentru ca in sufletul meu e “friptura fripturilor”, cea pe care mi-o aduc aminte de la fiecare masa de Pasti in familie, cea pe care o preparau tata si bunicul meu, Dumnezeu sa-i ierte si pe care o prepara inca, in fiecare an, mama sau Buni si de acum si eu. Numai gandul ca toata casa va fi invada de aroma de miel la tava este suficient ca sa imi deruleze in fata toata copilaria si toti anii fericiti…

Ingrediente:
- pulpa de miel
- slaninuta afumata, taiata felii subtiri
- 4-5 linguri de untura de porc
- 300 ml de apa
- 300 ml de vin alb
- sare, piper, condimente speciale pentru miel

Spalam bine carnea de miel in apa rece, in mai multe ape. O curatam apoi de pielite, pe cat posibil, o ungem cu putina untura si o condimentam dupa gust: sare, piper, condimente speciale pentru miel etc. Apoi intepam din loc in loc cu cutitul si in fiecare gaura introducem un catel de usturoi si bucatele de slaninuta afumata. Pregatim o tava de marime potrivita, in care sa incapa lejer toata carnea. Punem in tava 3-4 linguri de untura moale de porc, peste untura asezam carnea si alte cateva bucatele de slaninuta.

Turnam peste o cana plina de apa (250-300 ml de apa) si se da la cuptorul incins, la foc mediu. Cand incepe sa faca crusta, intoarcem carnea pe partea cealalta si adaugam o cana de vin alb (acceasi cantitate de vin ca si de apa). Cand lichidul a scazut la jumatate si friptura are o crusta aurie pe ambele parti, scoatem carnea de la cuptor. Verificam cu o furculita daca este gata (partea asta cu testatul/gustatul e preferata mea) si nu ne ramane decat sa ne infruptam din ea.

In familia noastra, friptura de miel astfel gatita se serveste exclusiv cu mancarica de spanac sau spanac a la Buni, cum ii spunem noi. Nu imi aduc aminte sa fi mancat friptura asta cu o altfel de garnitura sau cu alta ocazie decat de Paste. Gatim miel destul de des, dar dupa diverse alte retete, cum este cea de friptura de miel cu ierburi aromatice.

Va astept pe www.gospodini.ro sa-mi aratati si retetele voastre pentru friptura de miel sau orice fel de preparate pentru Pasti.

Sosul de branza este unul dintre preferatele mele pentru ca e atat de cremos si aromat si mai ales foarte simplu de preparat. Desi in reteta clasica ne invata sa folosim gorgonzola, fontina, mozzarella si grana padano, eu va sugerez sa folositi branza voastra preferata! In cazul nostru, in categoria de branzeturi preferate a intrat: gorgonzola, mozzarella, brie si parmigiano reggiano proaspat razuit. La fel si cu tehnica de preparare, puteti sa faceti cum credeti, atata timp cat obtineti un sos foarte cremos, numa bun de pus peste paste.

Ingrediente:
- 1 l de smantana dulce pentru gatit
- 500 gr de penne
- 200 gr mozzarella data pe razatoare
- 150 gr de parmesan
- 100 gr brie
- 50 gr gorgonzola
- sare, piper alb
- o lingura de unt

Din nou va spun: cantitatile de branza sunt variabile, eu v-am spus doar orientativ cat am pus eu, dar puteti schimba cantitatile dupa pofta inimii. Pastele le fierbem separat, in cel putin 4-5 litri de apa, dupa indicatiile de pe ambalaj, da? Apoi le strecuram si asteptam cuminti sa vina momentul in care le folosim.

Astea fiind spuse, ne apucam de treaba: intr-o tigaie incinsa topim untul, adaugam apoi smantana dulce si lasam sa se incinga impreuna, fara sa fiarba. Punem apoi branza, toata o data, avand grija sa maruntim gorgonzola si brie. Amestecam frumusel cu o lingura de lemn pana se topesc toate si avem un sos cremos. Il potrivim de sare si piper alb, din nou nu dupa cum va spun eu, ci dupa cum va dicteaza papilele gustative. Acum e momentul sa adaugam si penele in sos si sa amestecam bine bine. Le mai lasam 1-2 minute pe foc si gata, le servim imediat, cat de calde, pana nu se intareste sosul.

Asa am facut eu pennele si mi-au placut. Nu o fi reteta originala, dar cui ii pasa?

Imi era foarte pofta de gogosi rotunde, cu gaura in mijloc si glazurate cu multa ciocolata, ca si cele de la Dunkin’ Donuts. Am cautat diverse retete culinare care sa fie cat mai aproape de gogosile din mintea mea si intr-un final le-am gasit la Joy The Bake. Multumesc, Joy!!!

Ingrediente:
- 1 plic de drojdie uscata
- 2 linguri de apa calduta
- cca 400 gr de faina (si inca putin pentru a pudra suprafata de lucru si sucitorul)
- 250 ml de lapte
- 55 gr de unt
- 3 galbenusuri mari
- 3 linguri de zahar
- 1 ½ lingurita sare
- 1 lingurita scortisoara

Amestecam apa calduta cu drojdia, pana cand drojdia se dizolva complet. Le lasam 5 minute, pana cand fac spuma. Daca nu fac spuma, aruncati amestecul si faceti altul, aveti sanse ca drojdia sa nu fie buna. La fel de bine puteti folosi si un cubulet de drojdie proaspata.

Separat, in bolul unui mixer sau robot de bucatarie, amestecam faina, laptele, untul, galbenusurile, zaharul, sarea si scortisoara. Adaugam si compozitia cu drojdie si mixam cateva minute pana cand avem un aluat omogen si elastic.

Strangem aluatul de pe peretii vasului, il pudram usor cu faina, sa nu faca crusta, acoperim vasul cu un prosop curat si il lasam intr-un loc caldut sa dospeasca, cca 2 ore, pana cand isi dubleaza volumul.

Intindem aluatul pe planseta pudrata bine cu faina, lucrand cu sucitorul dat prin faina. Grosimea foii de aluat trebuie sa fie de 1 cm. Folosind 2 pahare, unul mai mare si unul mai mic, taiem gogosile. Aluatul ramas il framantam din nou si taiem alte gogosi. Punem gogosile intr-o tava pudrata cu faina, le acoperim din nou cu prosopul si le lasam la dospit alte 30 de minute.

Incingem uleiul (cca 1 litru de ulei) si prajim gogosile rand pe rand, cate 2-3 o data, lasandu-le cate 1 minut cel putin pe fiecare parte, astfel incat sa se rumeneasca frumos si nu sa se carbonizeze. Pentru glazura am folosit ciocolata alba, ciocolata amaruie, glazura din zahar pudra vanilat si multe bombonele colorate.

Despre Giada De Laurentis ati auzit probabil de pe Food Network sau i-ati vazut unele preparate pe Euforia Tv. Eu am inceput sa ma uit peste retetele ei de curand si cum eu consider ca numai incercand retetele culinare ale unui bucatar poti sa spui daca e bun sau nu, am incercat reteta ei de cheesecake cu mascarpone si crusta de alune. Pentru cele mai bune rezultate va recomand inca o data o crema de branza de foarte buna calitate, cum este Philadelphia si la fel, un mascarpone foarte bun.

Ingrediente pentru crusta:
- 1 cana de fulgi de migdale
- 2/3 cana de biscuiti maruntiti (cam 2/3 pachet de biscuiti digestivi Digesta)
- 3 linguri de zahar
- 1 lingura de unt topit (30 de grame)

Incingeti cuptorul la 180 de grade, amestecati in robotul de bucatarie biscuitii si migdalele, pana sunt fin maruntite. Apoi puneti untul topit si mixati din nou. Chiar daca vi se pare ca untul e putin, e suficient pentru crusta. Punem folie de aluminiu (in strat dublu) pe fundul unei forme de tort cu peretii detasabili si punem si presam compozitia din biscuiti, in strat uniform, astfel incat sa urce putin si pe pereteii vasului. Dam forma la cuptor 10-12 minute, pentru a rumeni crusta.

Ingrediente pentru umplutura:
- 500 gr mascarpone
- 500 gr de crema de branza Philadelphia
- 250 gr de zahar
- 2 linguri de suc proaspat de lamaie
- 1 esenta de vanilie sau 3 pliculete de zahar vanilat
- 4 oua mari, la temperatura camerei

Batem cu mixerul cele doua feluri de branza si zaharul, pana obtinem o crema omogena. Apoi adaugam lamaia si vanilia, mai mixam putin. Urmeaza sa punem ouale, unul cate unul, amestecand bine dupa fiecare. Folositi o spatula pentru a trage crema de branza de pe peretii vasului intre fiecare amestecare, astfel incat compozitia sa fie cat mai omogena.

Turnam crema de branza in crusta pe care am pregatit-o. Coacem cheesecake-ul o ora si 10 minute, la o temperatura mai mica decat crusta, la 160 de grade. Sa va dau un pont bun: daca nu vreti sa aveti un cheesecake crapat, puteti sa puneti vasul intr-unul mai mare, in care sa puneti apa pana la jumatate. Lasam prajitura sa se raceasca pe un grilaj, iar dupa ce ajunge la temperatura camerei, o mutam in frigider si o lasam la rece cel putin 8 ore inainte de servire.

Pentru toping puteti folosi fructe de padure, ciocolata, sos de caramel etc. Eu am pus deasupra un strat subtire de frisca si multi fulgi de migdale. Pentru ca e martie v-am pregatit o felie cu martisor, pe care l-am desenat pe farfurie folosind creioanele decor de la Dr. Oetker, pe care le gasiti in magazine undeva la 6 lei cutia cu 4 culori.

Pentru ca exista mai multe retete de clatite americane, sau pancakes sau clatite pufoase ori cum doriti sa le spuneti, am decis sa va dau reteta de baza pe care o folosesc eu si pe care o puteti imbunatati sau aroma in functie de preferinte: un strop de amaretto sau esenta de migdale si fulgi de migdale; esenta de rom si stafide, pentru un soi de pancakes Malaga, fulgi de ciocolata si un sos de ciocolata sau chiar Nutella pentru clatite ciocolatoase si tot asa. Eu am pus in aluatul de baza multa coaja de portocala, sucul de la o portocala si fugli de migdale, pentru niste clatite usor crocante si super aromate.

Ingrediente:
- 250 gr faina
- 4 linguri de zahar
- o lingura praf de copt
- ½ lingurita sare
- 45 gr unt topit
- 250 ml lapte
- 2 oua
- esenta de vanilie dupa gust

Procedeul in sine este mai mult decat simplu: amestecam intr-un vas ingredientele solide (faina, zahar, praf de copt, sare) si in alt vas cele lichide (oua, lapte, unt, vanilie), dupa care le mixam putin impreuna. O data ce am obtinut o compozitie omogena, e momentul sa adaugam si alte arome sau ingrediente (nuci, migdale, ciocolata, fructe proaspete sau uscate etc).

Clatitele se prajesc pe o plita curate si teflonata, pe care o ungem cu putin unt. Turnati clatitele folosind un polonic. Plita trebuie sa fie foarte bine incinsa, astfel incat clatitele sa nu se lateasca foarte tare. Cand apar mici bule pe suprafata clatitei, e momentul sa o intoarceti pe partea cealalta. Se coc destul de repede si ies undeva la 15 clatite din compozitia data.

Astea sunt clatitele mele, pancakes cu migdale si portocale, servita langa o dulceata din coji de portocale, destul de amara de altfel, dar nu incat sa li se strepezeasca dintii.

Daca faceti pancakes sau ati facut deja folosind reteta aceasta sau alte retete asemanatoare, impartasiti-le cu noi pe www.gospodini.ro

V-am cam neglijat in ultima saptamana, stiu, am fost o bloggerita rea Dar am reusit in sfarsit sa ne implinim una dintre cele mai mari dorinte ale noastre, respectiv sa ne luam un locusor numai al nostru si am fost foarte prinsi cu amenajarile, in special cu cele ale bucatariei. Sper sa ma iertati si sa ma credeti pe cuvant cand va spun ca de acum va bombardez cu retete!

V-am tot promis ca o sa va povestesc despre seara de gateli de la Petit si nu am avut timp. Ei bine, daca ar fi sa aleg un singur cuvant pentru a descrie tot ce s-a intamplat acolo, acela ar fi MINUNAT!

Am ajuns la Bucuresti cu greu, dupa ce am facut o pana si ne-am dat seama ca si roata de rezerva e dezumflata. Am trudit cot la cot si am schimbat roata, doar pentru a realiza, manjiti pe maini fiind, ca nu avem apa si sapun… Ghidati de Ticu sau Dragos Dicu, in varianta oficiala, am ajuns intr-un final la Bucuresti si la Petit, cu cele 160 de clatite coapte toata noaptea si cu biscuitii spritati adusi de acasa. Inca o data ii multumesc domnului Ticu pentru initiativa si chiar daca ne-am hotarat sa fim pertu, cred ca apelativul “domnul” i se potriveste de minune.

Prima pe care am cunoscut-o a fost Doamna Elena, pe care am ajuns rapid sa o vad ca pe o mami sau o buni foarte simpatica si ingaduitoare si apoi pe Sorin, care din punctul meu de vedere are toate calitatile necesare pentru a fi un Jamie al nostru local, pentru ca e simpatic, mereu pe faza si pune suflet in tot ce face. Joi abia l-am cunoscut si pe Eugen, al doilea bucatar de la Petit, care m-a ajutat in tot ce a fost nevoie si care sigur s-a plictisit de pinguinii maslinii, care au fost 120 si care pareau sa nu se mai termine.

Joi a fost o zi plina, pe cat de frumoasa pe atat de grea, dar rezultatul final a meritat tot! Am cunoscut foarte multi oameni noi, deosebiti, care imi citesc blogul si carora le multumesc ca mi-au fost alaturi in una dintre cele mai emotionate zile din viata mea de gospodina. Nu am apucat sa socializez cu toata lumea atat de mult pe cat mi-as fi dorit si imi cer scuze pentru asta, dar stiu ca, din nou, voi gasiti puterea sa ma intelegeti.

Si ca sa fiu sigura ca ma iertati, azi gatim impreuna o reteta pe care am adaptat-o dupa ceea ce a gatit Sorin, care a pastrat secretele de bucatar insa eu am tras cu ochiul, cu rezultat zic eu, pentru ca a iesit o nebunie de mancare: piept de pui cu ciuperci si sos de smantana si cascaval.

Ingrediente:
- 3 bucati piept de pui (cca 750 gr)
- un borcan de ciuperci (400 gr)
- 500 ml de smantana pentru gatit (Gran Cucina)
- 200 gr cascaval ras
- sare, piper
- 2 linguri de ulei

Incingem uleiul intr-o tigaie, apoi adaugam carnea de pui si ciupercile. Le sotam impreuna, le condimentam cu sare si piper dupa gust. Urmeaza apoi sa adaugam smantana si cascavalul. Amestecam foarte bine si lasam tigaia la foc pana cand se topeste cascavalul. Puteti adauga si usturoi (eu nu am avut, din pacate), pentru un plus de aroma. Puiul se serveste cald, alaturi de orice fel de garnitura, insa cartofii mi se pare ca merg cel mai bine. Asa ca, am facut un cartof maaare copt, in cuptorul cu microunde. Cum facem asta? Spalam bine cartoful, il invelim intr-o hartie de bucatarie si il dam la microunde 7-8 minute, pe treapta cea mai inalta (HIGH e la mine).

Pofta mare sa aveti, va multumesc inca o data ca ati venit la Petit sau ati fost alaturi de noi macar sufleteste si promit sa repetam experienta la vara, cand vom avea la dispozitie si terasa.

Am mai avut o cutie de lapte condensat si vroiam sa o folosesc la altceva decat la cafea, asa ca am facut tarta Benoffee, cea mai simpla si rapida tarta, mai ales daca aveti la indemana cateva banane si putina frisca. Blatul este simplu, din biscuiti digestivi, la fel ca la cheesecake, dar daca doriti puteti face si reteta clasica de aluat de tarta, faimosul Pate Brisee, folosind o reteta de incredere, ca si cea propusa de Martha Stewart.

Ingredinte pentru blat:
- 250 gr de biscuiti digestivi
- 125 gr de unt topit

Macinam biscuitii in blender, apoi adaugam si untul. Mixam bine, pana cand untul este complet absorbit si apoi presam compozitia in forma (o tava cu diametrul de 9 cm), astfel incat sa obtinem un aluat uniform. Dam tava la rece 30 de minute, pana sa intareste untul.

Ingrediente pentru umplutura:
- o cutie de lapte condensat (400 gr)
- 2 banane mari taiate felii
- 250 ml de frisca lichida

Fierbem laptele condensat dupa reteta de aici, astfel incat sa obtinem dulce de leche. O data caramelul pregatit, peste blatul de biscuiti punem un strat de felii de banana, apoi tot caramelul, apoi restul de banane. Batem frisca si o punem peste tarta, fie pur si simplu, folosind o lingura, fie folosind un sprit. Dam tarta cateva ore la rece si apoi ne bucuram de aroma ei deosebita.

Imi pare rau ca nu am apucat sa fac poze si cu sectiunea, dar musafirii au dat gata tot, inainte de a-mi da seama ca nu am aparatul la indemana. Eu zic insa ca e o reteta foarte simpla, careia merita sa ii dati o sansa. Spor la bucatarit!